AAB. ASAMBLĂRI ARBORE-BUTUC

AAB-T. CONSTRUCȚIA ȘI MODELAREA ASAMBLĂRILOR ARBORE-BUTUC

AAB-T.2 ASAMBLĂRI PRIN FRECARE

AAB-T.2.1 ASAMBLĂRI CU STÂNGERE PROPRIE (PRESATE)

 

            CUPRINS

AAB-T.2.1.1 DEFINIRE

AAB-T.2.1.2  STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

AAB-T.2.1.3  DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

AAB-T.2.1.4  CLASIFICARE

AAB-T.2.1.5  MATERIALE ȘI TEHNOLOGII    

AAB-T.2.1.6  FORME ȘI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE

AAB-T.2.1.7  PARAMETRII FUNCȚIONALI ȘI CONSTRUCTIVI

AAB-T.2.1.8  MODELE DE CALCUL

AAB-T.2.1.8.1 Modele de calcul a încărcărilor

AAB-T.2.1.8.2 Model de calcul a strângerilor (deformațiilor) radiale elastice necesare

AAB-T.2.1.8.3 Model de calcul de rezistență a asamblărilor cu strângere proprie presate sau fretate

AAB-T.2.1.8.4 Model de calcul la deformații a asamblărilor cu strângere proprie presate sau fretate

AAB-T.2.1.8.5 Model de calcul termic a asamblărilor cilindrice cu strângere proprie fretate

AAB-T.2.1.9  MONTAJUL ȘI EXPLOATAREA

 

AAB-T.2.1.1 DEFINIRE

 

Asamblarea prin strângere proprie (presată)  este legătura de tip arbore-butuc, nedemontabilă sau, rareori, demontabilă, care transmite sarcinile prin frecarea care ia naștere pe suprafața de contact dintre arbore și butuc sub acțiunea presiunilor de contact care apar după montaj datorită strângerii reciproce generată de deformațiile elastice (fig. AAB-T.2.1.1.1). 

 

AAB-T.2.1.2  STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

          

 

a

b

Fig. AAB-T.2.1.2.1 Asamblări cu strângere proprie directe (fără elemente intermediare): a – nedemontabilă (pentru elemente din materiale diferite, ex. coroană melcată pe butuc); b – demontabilă  (pentru solidarizarea unor elemente și/sau subansamble diferite)

 

AAB-T.2.1.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

 

Domenii principale de utilizare: montare volanți, bucșe de lăgăruire în carcase; bandaje montate pe roți de vehicule de cale ferată; arbori cotiți asamblați prin presare; îmbinarea unor elemente ale zalelor de lanț; asamblarea coroanelor dințate pe corpul roții; asamblarea rulmenților pe fusurile arborilor.

 

Tab. ACA-T.3.1 Avantaje și dezavantaje ale asamblărilor prin strângere proprie

Avantaje*

Dezavantaje*

-         capacitate de transmitere a sarcinilor mari;

-         comportare bună la sarcini variabile;

-         centrare bună a pieselor asamblate;

-         fac posibilă execuția pieselor din mai multe părți în scopul economisirii materialelor scumpe și/sau deficitare sau pentru ușurarea tehnologiei de fabricație

-         precizia de execuție ridicată a elementelor active, impusă de condițiile de funcționare și de montaj;

-         deteriorarea suprafețelor funcționale, la demontări și montări repetate;

-         necesitatea sortării pieselor pentru asigurarea riguroasă a strângerilor impuse

 

AAB-T.2.1.4 CLASIFICARE

Tab. AAB-T.2.1.4.1 Clasificarea asamblărilor prin strângere  proprie  [Horovitz, 1969;  Jula, 1986; Rădulescu, 1981]

Criteriul

Tipul asamblării

Soluția constructivă

Fără elemente de strângere

Cu elemente de strângere

Posibilitatea de demontare

Demontabile

Nedemontabile

Tehnologia de asamblare

Presate (introducerea forțată axial a arborelui în butuc, de obicei, la temperatura mediului ambiant)

Fretate (încălzirea butucului sau/și răcirea arborelui în scopul obținerii de strângeri mai mari decât în cazul celor presate la rece)

Obs. Caracterul demontabil sau nedemontabil este determinat de mărimea strângerii și de tehnologia de montaj folosită

 

AAB-T.2.1.5  MATERIALE ȘI TEHNOLOGII

 

În cazul asamblărilor cu strângere proprie pe suprafețe cilindrice, presate sau fretate, nu există un element intermediar între elementele asamblate (arbore și butuc), pentru calcul se iau în considerare materialele celor două elemente.

Operația de presare la rece sau la cald se execută cu prese manuale (strângeri mici) sau hidraulice (strângeri mari); pentru micșorarea forței axiale de presare se pot unge suprafețele de contact (capacitatea de transmitere a sarcinii scade). 

Operația de fretare presupune încălzirea butucului (la flacără deschisă, în cuptor sau în baie de ulei), de obicei, sub 600oC sau/și răcirea arborelui (în oxigen lichid sau bioxid de carbon) în scopul micșorării sau chiar reducerii la valoare nulă a forței axiale de montaj.

 

 AAB-T.2.1.6 FORME ȘI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE

 

Tab. AAB-T.2.1.6.1 Forme și cauze de scoatere din uz sau de comportare necorespunzătoare

Forme

Consecințe

Apariție

Cauze

Manifestare

Evitare

Deteriorarea suprafeței de contact a arborelui sau butucului  (deformare plastică)

Blocarea asamblării și împiedicarea demontării

La arborii și butucii din materiale moi puternic încărcate

Depășirea tensiunilor de strivire ale materialelor

Deteriorarea suprafețelor active de contact ale arborelui  și/sau  butucului 

Limitarea prin calcul a tensiunilor de strivire la valori admisibile

Deformații elastice radiale mărite

Micșorarea jocurilor din elementele adiacente (rulmenți,  lagăre cu alunecare)

La asamblările elementelor de rezemare

Depășirea deformațiilor radiale admisibile

Comprimarea arborelui și/sau extensia radială a butucului

Limitarea prin calcul a deformațiilor radiale

 

AAB-T.2.1.7 PARAMETRI FUNCȚIONALI ȘI CONSTRUCTIVI

 

AAB-T.2.1.8 MODELE DE CALCUL  

 

AAB-T.2.1.8.1 Modele de calcul a încărcărilor

 

Tab. AAB-T.2.1.8.1.1 Situații de încărcare și condițiile asociate de transmitere a sarcinilor prin frecare

Cazul

Tipul sarcinilor

 

Schema de încărcare

Condiția de transmitere a sarcinii prin frecare

Cazul

Tipul sarcinilor

 

Schema de încărcare

(v. Obs. 1)

Condiții de transmitere a sarcinii prin frecare și formă

(v. Obs. 1)

1

Forță axială

 

sau

4

Moment de încovoiere și forță axială

,

 

Mî   

 

sau  =

 

max(

2

Moment de torsiune

 

Mt  ≤ ” πdl  pnec  

 

sau

pnec  ≥  

 

  

 

5

Moment de încovoiere și moment de torsiune

,

 

Mî    

 

 

sau  =

 

max( 

.

3

Forță axială și moment de torsiune

sau

6

Moment de încovoiere, forță axială și moment de torsiune

,

 

Mî    ,

 

sau  =

 

max(

.

Obs.

a. În cazurile 1, 2 și 3, datorită încărcărilor axiale, distribuția presiunilor pe suprafața de contact este uniformă; transmiterea sarcinilor externe se face integral prin frecare.

b. În cazurile 3,4,5, datorită încărcării cu momentul de încovoiere, distribuția presiunilor pe suprafața de contact este neuniformă, cu presiunea medie pnec = (pmin+ pmax)/2 Pentru calcul se poate considera cazul limită  pmin =0  (pnec = pmax/2), când acțiunea momentului de încovoiere în plan diametral se echivalează cu un cuplu prin relația,  Mî = N x = dl pnec   x = dl pnec   l/3 = dl pmax/2 l/3 = dl2 pmax l/6, în care s-a considerat x=l/3 și, considerând distribuția presiunii în plan frontal constantă, forța N = dl pnec .  Deoarece, în aceste cazuri transmiterea momentului de torsiune se face prin formă și sarcinile axiale prin frecare condițiile de transmitere a sarcinilor axiale sunt independente și, în consecință, pentru calcul se impune adoptarea valorilor maxime corespunzătoare celor două situații (cazurile 1,2 și 3 sunt situații particulare ale cazurilor 4, 5 și respectiv 6 pentru care se consideră, Mi = 0). 

 

AAB-T.2.1.8.2 Model de calcul a strângerilor (deformațiilor) radiale elastice necesare

 

Ipoteze de calcul:

-   materialele arborelui și butucului se deformează în domeniul elastic;

-   presiunea de contact pe suprafața comună se consideră constantă, uniform distribuită;

-   sarcinile exterioare se transmit prin forțele de frecare care apar pe suprafețele de contact datorită strângerii.

Calculul strângerilor

Strângerea teoretică necesară (conform teoriei elasticității tuburilor groase,  relația lui Lame):

                                    (AAB-T.2.1.8.2.1)

în care: p [MPa] reprezintă presiunea dintre suprafețele în contact, p = pnec; d [mm] – diametrul suprafeței de contact; da și db diametrele inițiale ale arborelui și, respectiv butucului; Δa și Δb deformația radială a arborelui (lărgire) și respectiv, butucului (contracțe);  Ea [MPa] și Eb [MPa] - modulele de elasticitate ale materialelor arborelui și, respectiv, butucului; arborelui și, respectiv, butucului;  ka și kb -coeficienți definiți de relațiile:

în care, νa și νb reprezintă coeficienții contracției transversale (Poisson)

Strângerea corectată necesară, ia în considerare condițiile reale de execuție și de montaj, conform relației,

Sc = S + Sn+ St

în care: Sn reprezintă corecția datorită microneregularităților de prelucrare ale suprafețelor care vin în contact conform expresiei,

Sn = 1,2 (Ra max + Rb max) [μm],

cu Ra,b max înălțimile maxime ale neregularităților, existente, inițial, pe suprafața arborelui, respectiv a butucului (v. fer. ASP-P.1);

St – corecția efectului dilatațiilor termice ale pieselor asamblate în funcționare, conform relației

St =  b (tb – t0)- αa (ta – t0)] d .103 [μm], unde αa,b sunt coeficienții de dilatație termică ai materialului arborelui, respectiv, butucului; t0 – temperatura mediului ambiant la care s-a realizat montarea; ta,b – temperaturile de funcționare a arborelui, respectiv, butucului, în oC.

Forțele axiale necesare pentru presare sau la depresare, se determină cu relațiile,

 

Fpr = ”1 πdl p sau, respectiv,   Fdpr = ”2 πdl p,

 

în care, 1  reprezintă coeficientul de frecare la presare; ”2 - coeficientul de frecare la depresare (”2 > ”1); pentru micșorarea forței de presare se poate unge cu ulei suprafețele de contact.

Obs.

Pentru calcule  de proiectare se poate considera p = pnec, corespunzător schemei de încărcare (subcap. AAB-T.2.1.8.1)

a

b

Fig. AAB-T.2.1.8.1.2.1 Scheme de calcul a deformațiilor: a – parametri  geometrici; b - influența neregularităților suprafețelor  asupra  strângerii [Roloff, 2008]

 

AAB-T.2.1.8.3 Model de calcul de rezistență a asamblărilor cu strângere proprie presate sau fretate [Jula, 1986; Rădulescu, 1981; Catrina, 2009]

 

 

 

 

 

 

Fig. AAB-T.2.1.8.1.3.1 Schema de calcul a tensiunilor

Ipoteze simplificatoare:

-      tensiunile din piesele asamblate determinate de presiunile de contact se calculează pe baza relațiilor stabilite în studiul tuburilor cu pereți groși în domeniul elastic;

-     în arbore și butuc apar tensiuni radiale, σR, cu valori nule la interiorul arborelui și exteriorul butucului și tensiuni tangențiale, σT,  de tracțiune în butuc și de compresiune în arbore;

-     pentru ca piesele asamblate să nu se deformeze plastic se impune conform teoriei tensiunilor tangențiale îndeplinirea  condiției, 

     ,                                                              (AAB-T.2.1.8.3.1)

 

Condițiile de evitare a deformațiilor plastice (asigurare a  strângerii elastice),  pentru arbore și butuc se determină cu relațiile,

 ,         (AAB-T.2.1.8.3.2)

 

și respectiv,

 ,       (AAB-T.2.1.8.3.3)

 

în care, σTa,b și σRa,b sunt tensiunile tangențiale și, respectiv, radiale din arbore și, respectiv, butuc; τ02 a,b și σ02 a,b – limitele de curgere ale materialelor arborelui, respectiv butucului (în cazul materiale casante, de ex. fonta) se iau în considerare limitele de rupere τr și σr).

Valorile maxime (critice, admise la limită) pe care le pot atinge presiunile de contact, la limitele de curgere ale materialelor arborelui și butucului (σ02a și respectiv, σ02b), se pot stabili din relațiile (AAB-T.2.1.8.3.2  și AAB-T.2.1.8.3.3):

   și, respectiv,                                      (AAB-T.2.1.8.3.4)

.

 

AAB-T.2.1.8.4 Model de calcul la deformații a asamblărilor cu strângere proprie presate sau fretate [Jula, 1986; Rădulescu, 1981; Catrina, 2009]

 

Ipoteze simplificatoare:

-   materialele arborelui și butucului se deformează în domeniul elastic;

-   presiunea de contact pe suprafața comună se consideră constantă;

-   deformațiile elastice diametrale Δd1,2 ale pieselor (arbore și butuc) asamblate la nivelul diametrelor d1,2  se calculează  din relația lui Hooke,

  și  .                                                                                                     (AAB-T.2.1.8.4.1)    

 

Condițiile de evitare a deplasărilor radiale limită

Deplasările elastice diametrale , conform relației lui Hooke din teoria elasticității,  de micșorare a diametrului arborelui d1 și de mărire a diametrului butucului d2 sunt:

  [μm] și, respectiv,    [μm]                                     (AAB-T.2.1.8.4.2)

 

AAB-T.2.1.8.5 Model de calcul termic a asamblărilor cilindrice cu strângere proprie fretate [Jula, 1986; Rădulescu, 1981; Catrina, 2009]

 

Obs.  În cazul asamblării fretate din ecuațiile de dilatare termică în direcție diametrală a arborelui sau butucului,

   și respectiv,                                                                 (AAB-T.2.1.8.1.5.1)    

 

se obțin temperaturile de răcire a arborelui sau de încălzire a butucului,

  [oC]    și/sau respectiv,       [oC]                                                                (AAB-T.2.1.8.5.2)    

 

unde, t0  [oC] este temperatura mediului ambiant de montaj; Smax [μm] – strângerea maximă de realizat conform ajustajului adoptat; αa,b [1/ oC] – coeficienții de dilatare termică unidirecțională ai materialelor arborelui, respectiv butucului;  jm [μm] – jocul suplimentar de montaj necesar pentru ușurința montajului.

 

AAB-T.2.1.9  MONTAJUL ȘI EXPLOATAREA